si timpul schimba tot...

Nu stiu cati oameni citesc acest blog, dar revazand postarile de acum mii de ani, am observat cat de mult m-am schimbat. Unii ar spune ca am crescut, altii, cum ar fi parintii mei ar spune ca am innebunit, ca m-am indepartat de calea cea buna.
Eu as spune doar ca am nevoie de niste alegeri noi. Timpul ne schimba, ne face sa gandim altfel, sa iubim altfel. Si tocmai dragostea nu ar trebui sa se schimbe in timp...
Mi-e ciuda de tot ce a fost si nu va mai fi pentru ca in loc sa pastram ce e bun, regretam inca din prima clipa ca e efemer. Omul e facut sa renunte la tot si sa regrete.
Vorbind cu bunica prietenului meu, imi spunea ca oameni nu pot fi fericiti decat in garsoniera de sub pamant. Eu i-am spus ca trebuie sa fim nepasatori si atunci nu vom sti decat ce e fericirea. A se intelegem prin nepasatori atat de liberi in miscari si gandire incat sa nu ne oprim din ceea ce vrem niciodata.

dupa mult timp

A trecut ceva timp de cand nu m-am mai gandit la ce simt si gandesc. Acum ascult muzica folk, Florin Chilian, Tapinarii si Vasile Seicaru. Si ma intreb cum poti prin niste versuri, aparent fara legatura intre ele sa transmiti atat de multe idei?

unde mi-a fugit inspiratia?

Oare unde mi-a fugit inspiratia? Nu ati gasit-o voi cumva cand incercati sa invatati ce e iubirea? A fugit acum ceva timp, de cand l-am cunoscut pe Dragos. Cred ca nu poti avea doua lucruri deodata. Ma intreb, acum daca a plecat el, se intoarce inspiratia? Sa faca schimb....
Nu stiu de ce, dar sunt luni de cand nu am fost in stare sa mai scriu nimic. Doar teme, eseuri si articole la engleza sau filosofie. Facultatea asta care ar trebui sa sporeasca creativitatea imi ucide tot spiritul.
Nu mai conteaza... ma duc sa o caut din nou, undeva pe sub pat... poate se ascunde acolo...

copilule, tu esti special

Am intalnit o data un om minunat: e doar un copil, dar un copil care, spre deosebire de noi toti, stie sa iubeasca. E copil, caci numai ei sunt suficienti de puri ca sa mai simta asa ceva in lumea in care noi toti traim numai pentru el. El crede in iubire si se lupta pentru ea. El nu renunta nici cand noi ceilalti, inumani si reci, ii spunem ca nu mai exista speranta pentru iubire. El e o specialitate din carne si spirit absolut, spirit gol in trup de om, spirit indragostit, spirit platonic.
Copilule, tu esti special, tu esti specialitate pe care o asteptam cu totii, esti trimis sa invii iubirea din noi. Nu lasa pe nimeni sa te faca sa-ti uiti scopul: esti aici sa iubesti.
Am invatat un lucru de la tine si uite ca azi, de ziua ta, iti spun sincer: Te iubesc, Andrei!
Copil dulce, shi-retii vor fi mereu alaturi de tine si te vor iubi mereu. Zambeste, tu trebuie sa ne inveti si pe noi sa iubim!
La multi ani!!!!!!

pentru geanina: La multi 18 ani! de la shi-reti

life is wonderful [or not, but the song is]

nu e neaparat pozitia mea, dar cu siguranta melodia ma poate face sa visez ca ar putea sa exista o astfel de lume

[ce se intampla cand mori?]

nu e ciudat ca atunci cand cineva moare, viata noastra continua mai departe? ar trebui cu totii sa ne oprim din activitatile ordinare, sa murim cel putin doua secunde o data cu acea persoana, in semn de respect pentru ea, sa o salutam la plecarea din acesta lume in care toti visam si invatam cum sa murim.
"a murit bunicul tau." prima reactie este rasul: "nu mai glumi." cand el insista, nu poti sa realizezi. te gandesti ca atunci ca un spirit legat de al tau moare, trebuie sa simti o ruptura in tine. cum poate muri asa fara sa anuntze?
de fapt, de ce spunem ca a murit? ce se intampla cand mori? ii vezi trupul intins in fata ta, nemiscat, dar tu il simti la fel de aproape. e langa tine si totusi, nu mai e....
e mort pentru ca el nu te mai simte.... e gata.....

bang bang you're dead

pur si simplu sa ne gandim.....

Ce insemna pentru tine visul?

Dupa parerea mea, un film extraordinar, care te face sa meditez asupra viselor: ce inseamna el, cat de mult conteaza sa iti urmezi visul, care sunt lucrurile ce te fac sa te simti intreg.

[sunt un varcolac si ma transform]

nuuuu.... tu cu luna ta stupida... mama ma-tii.... de ce a trebuit sa vii tocmai acum cu chestia aia nenorocita si alba... arrrrrrr......
stii prea bine ca eu iubesc soarele si doar el ma poate vindeca... luna noua.... ma transform... devin varcolac si nu mai pot fi facut responsabil pentur faptele mele.
numai din vina ta mi-am pierdut libertatea, sunt constrans sa ma conformez chemarii unui cerc gol de iubire rece.... tu.... de ce mi-ai facut asta?
nu ma mai iubesti? de ce m-ai lasat in prada lunii? de ce vrei tu sa musc si sa urlu, sa-mi creasca urechi si par pe fatza, o burta enorma si picioare in plus... caci stii tu, eu sunt un alt fel de varcolac.
pe mine nu ma afecteaza luna plina, ci luna aceasta noua, neagra, rece. eu nu ma transform in lup ce musca si contamineaza la randul sau pe altii, eu devin o creatura extrem de periculoasa: picioare in plus pentru a-mi da viteza, par pe fata pentru ca oamenii sa se simta dezgustati de mine, urechi lungi si ochi dulci. oamenii nu se tem de mine si se lasa muscati cu placere fara a sti ca fiecare muscatura data de mine ma slabeste, ma face sa imi pierd fiecare strop din soarele pe care mi l-ai picurat candva pe buze.
tuuuu..... luna rece ce esti! te bucuri de suferintza mea si nu inteleg de ce ai dat cu piciorul iubirii mele, de ce mi-ai ascuns soarele si m-ai lasat sa sufar, sa urlu in mine simtind cu ma transform....
nu mai sunt eu si ma doare.... e ca si cum intr-un trup prea mic sunt inghesuite obiecte prea grele, prea reci, preaaaaa maaari.
te urasc si cand voi deveni varcolac te voi musca cu toata puterea mea, cu ultimul strop, pentru a-ti aminti de tot soarele, de toata lumina, de toata iubirea. cred ca doar asa voi putea sa inving blestematia aia de luna.
porcarie ce ma va schimba definitiv pe 21.....

de ce soare?

Am primit azi o intrebare la care nu cred ca ma mai gandisem pana acum: ce ti-a venit tie sa zici ca te-ai indragostit de soare? de unde pana unde te joci tu cu el de-a v-ati ascunselea?

recunosc ca nu a fost vorba de nu stiu ce mare filosofie, ca soarele reprezinta ultima treapa a cunoasterii si ca el este ultimul punct de atins. aceste lucruri au venit apoi, le-am aflat in momentul in care am simtit cu adevar ca il iubesc.

ziua in care am simtit soarele a fost acum doi ani, cred ca eram in clasa a 10-a, intr-o zi de toamna, cand dupa mult timp a iesit din nou din nori.... mergeam la luiza, prin parc, si soarele a suferit fenomenul de difractie: l-am vazut printre frunzele caramizii, pe fetele copiilor din leagane, printre pietre si, din pacate, prin cosuri de gunoi si wc-uri ecologice. am inceput sa zambesc, eram prima data fericita.
i-am scos limba si mi-a raspuns, am inceput sa ne jucam (trebuie sa va zic ca soarele, mai mult ca oricare din noi are mare nevoie de un tovaras, caci e mereu singur si ne vedem mereu pe noi fericiti).
am zabovit mult pe drum, ascuncandu-ma dupa copaci de soare si iesind pentru a-i scoate limba. la sfarsit l-am sarutat.
cand am ajuns la luiza i-am spus ca m-am jucat de-a v-ati ascunselea cu soarele.....

cam asta e toata povestea ;))

o lume nebuna, ofticata....

urasc sa vad cum unii se chinui din rasputeri sa ma faca sa ma simt prost, sa ma oftic, sa ma supar.. care e rostul acestor lucruri?
depun prea mult efort in a face planuri, in a se face observati, aduna fortze, pierd nopti gandidu-se cum m-ar putea rani mai tare.... de fapt, aceste lucruri nu au cum sa ma atinga, nu ma fac decat sa rad de nebuneala lor, oameni care au uitat ca viatza nu are drept scop razbunarea, ca fericirea ta nu sta in a-i vedea pe altii mai nefericiti.
e amuzant la inceput sa ii vad cum ajung sa se oftice ei pentru ca planul lor nu da roade si asta ii face sa isi doreasca si mai mult sa ma raneasca....
si apoi, din amuzament ajung in meditatie, de fapt in nostalgie... ma doare sa vad oameni irosindu-si viatza gandindu-se la mine, dorind sa ma vada plangand...
daca asta vreti, o fac acum, dar vedeti apoi de vietile voastre nesuferite...

lasa-ti-am sa traiesc asa cum vreau si nu va mai chinuiti aiurea sa ma ranitzi... cel mai simplu mod de a o face sta chiar in fatza voastra si e prea simplu sa il bagati in seama....

de la un copil ce vrea sa va schimbe lumea...

ce se intampla de fapt cand iubesti?

nu, acest post nu vine ca sa explice cumva ce inseamna iubirea, ce simti cand iubesti sau alte chestii (nu sunt in masura sa raspund la intrebari), ci vrea sa ridice o noua intrebare.

cum ajungi sa iubesti? ca se intampla de fapt in tine de te face sa crezi ca ceea ce simti este cu adevarat iubire?

cand ajung doua persoane sa realizeze ca ceea ce simt si se petrece intre ei e dragoste? sau de ce cred ei asta?

mereu. peste noapte apar cupluri, fericite de realizarea lor: "noi suntem impruena si ne iubim!" da iubiti-va fratzilor, numai sa imi raspundeti la intrebare: "ce va faceti sa credeti ca iubiti?"


cum ajung de fapt doi oameni sa fie impreuna? cu un sarut, cu un teiubesc, cu un vreisafiicumine, o imbratzisare? ce le trebuie sa fie impreuna?

semnat,
un copil care vrea sa afle cum se schimba lumea

incercad sa aduc din nou o raza de soare pentru cei ce au nevoie de ea.... zambesc

atunci cand, dezamagit, crezi ca nimic nu mai are rost... frate... da-o-n colo de tristete.... cui ii pasa de ea?
avem nevoie de tine intreg, vesel din nou pe picioare! nu pot sa iti iau toate motivele pentru care esti trist si sa le car eu, dar pot sa iti zic: "esti fraier ca rememorezi scene care iti fac rau, esti fraier ca pui accent pe tot ce te doare.... incearca sa vezi in soare perfectiunea si nu petele ce le poate ascunde...."
"a, da... si nu uita ca orice ar fi, noi te iubim"
(ce ti-e si cu dragostea asta ;)) )

haai, zambeste!

sta-v-ar dragostea in gat

fraze frecvent folosite, in diferite circumstante: "esti un fraier!", "lasa-ma in pace" si "sta-v-ar dragostea in gat".
ce spun toate astea despre mine? oh my god, ce ratata e fiinta asta :)))
da... de ce "sta-v-ar dragostea in gat". In ultima vreme oamenii obisnuiesc sa spuna atat de des te iubesc, e la moda sa ai statusuri siropoase si sa spui ca esti indragostit. Ai o prietena si ca sa afle toata lumea devii misterios, dispari ushor cu ea de mana, te ascunzi... pentru ce te lauzi?
O ai, e ta, zici ca o iubesti?... atunci vezi-ti de treaba.
si mai comun decat toate astea... schimburile de iubite sau iubiti intre prieteni. noi suntem buni prieteni, dar gagica ta te-a parasit pt mn... omg...
si asta dragii mei este iubirea adolescentina, asta e ceea ce trebuie sa va stea in gat ca sa invatati ca nu orice sentiment ce apare in preajma unei pers de sex opus se cheama simplu si frumos "iubire"

si pana data viitoare, iubiti-va la fel de mult....