Sa ne implicam in cresterea prestigiului liceului, sa ne cream uniforma, sa ne individualizam: liceu de renume, unul din cele 4 colegii nationale in vreme de rascruce, cu o istorie a evolutiei, pentru care ne mandrim lovindu-ne cu pumnul in piept si spune ca am invat in acea minunatie.
Colegiu atat de important incat nu i se poate lucra la exterior: cum sa distrugem arhitectura acestei capodopere artizanale? Cum Dumnezeu sa punem geam de termopan cand atata istorie ne canta zilnic prin crapaturi si var gri, monoton. Pana si unoforma i-a capatat culoare, facandu-ne sa devenim parte a decorului.
Si dupa ce am terminat liceul, ajungem intr-o oras, fara sa il caracterizam, mergem la universitate, studiem, in timp ajungem importanti. Ne intoarcem in liceu si spunem:"Sunt mandru sa fiu codrenist". Dar de ce? De ce atatea concursuri in care luptam pentru numele colegiului, de ce atata ura la olimpiade si examene in care ne aruncam ca hienele sa sfasiem "concurenta"?
Colegiul National Gheorghe Rosga Godreanu, asta vad ceilalti din nou, si eu pot sa afirma, fara mi se raneasca orgoliul: "Sunt mandra sa fiu godrenista". Da, sunt madra, pentru ca nu am facut nimic sa ajut la imbunatatirea imaginii.
Imaginea perfecta pe care ne-am facut-o despre noi si despre tot ceea ce ne implica ne-a orbit, obligandu-ne sa purtam ochelarii de cal. Ne vedem doar orgoliul, ne supraestimam. Suntem pur si simplu atropocentristi. De ce nu reusim sa analizam realitatea asa cum trebuie? Ne simtim extrem de deranjati cand altii de pocesc numele si nu intelegem cum pot sa greseasca atat de mult? Nu inteleg ca noi suntem Codreanu, liceu de prestigiu, cu renume, cu olimpici? Ei si? olimpicii sunt olimpici datorita lor, uneori datorita profesorilor, dar ce legatura are Codreanu?
Sa incetam din a face din tantar armasar, din a ne crede mult prea importanti si din a da vina pe ceilalti pentru greselile noastre. Da, sunt mandra sa fiu godrenista, pentru ca asta ma face sa inteleg ca nu suntem chiar atat de unici, de perfecti si de geniali incat sa ramanem in istoria liceelor. Suntem doar oameni si trebuie sa invatam sa traim asa
