(Ma tem... – memoriile unui om bolnav de moarte)

Recunosc, ma tem. Ma tem de mediocritate. Cea mai mare frica a mea nu e aceea de a muri intr-un accident, de a ma musca un caine de fund, de a a trezi cu un paianjen urias pe fata sau de a sta in fata unor sobolani care ar putea sa imi roada cartea de pe os. Ma tem sa fiu un om mediocru. Ma tem sa trec prin viata ca si cand nu as fi fost nicicand aici, ca si cand viata mea si existenta pe acest pamant nu ar merita sa fie notata. Mi-e frica sa nu fiu decat un fir de praf pe care, dupa un timp, in stergi cu o carpa si il scuturi pe geam, in vant. Scapi usor de el. Sper deosebire de praf, eu nu stiu daca pot sa revin, nu stiu daca sunt atat de important incat sa mananc 10 min din viata omului in fiecare saptamana pentru a fi inlaturat.
Inchid ochii si visez : sunt om important, presedinte, pictor, muzician, artist, cersetor, ambasador, pilot, vanzator... in fiecare vis eu sunt insasi lumea. Eu sunt supereroul care ii da puterea sa zboare si sa gandeasca. Fara mine, viata nu ar mai exista. Sunt un om cu spirit mesianic, un om bolnav ce aspira sa devina profet.
Azi dimineata m-am imbolnavit subit de moarte. Nu cred ca exista leac pentru asa ceva. Dar mi-am zis : « Luci, tu esti un om mediocru. Ai sa mori si ai sa mori ca orice alt om, singur, fara cutremere, fara lacrimi, fara fericiri. «. M-am imbolnavit : fiecare parte din mine e bolnava de o teama fara remediu. Sunt un om mediocru, un om fara talent, fara scop, fara tinta. Am trait ca un robot care doar noaptea visa ca evadeaza din inchisoarea vietii. Iar acum, cand urmeaza sa mor, sa ma eliberez de pamant, ma tem. Refuz sa mor : vreau sa raman in inchisoarea asta pana ce imi joc rolul. Doar ca... nu stiu care e acela.
Madlene, toata viata nu am facut decat sa visez ca intr-o zi o sa devin indispensabil. Te-am intalnit pe tine si ai devenit indispensabila mea. Acum am ramas la fel ca inainte, la fel de mediocru. Ma tem de mediocritatea de ne inconjoara, de lumea muta si robotica. De oamenii fara sentimente care striga si urla ca ei iubesc. De fiinte fara ocupatie care merg zilnic la seviciu si completeaza hartii invizibile despre fapte care nu se intampla cu adevarat. De profesori care vorbesc. De mine care nu traiesc. Credeam ca stiu ce inseamna fericirea, viata, moartea. Dar sunt bolnav Madlene, bolnav de moarte.
In fata ta imi astern memoriile : las lumii intregii si tie in special un mare nimic. Uite ce am realizat din viata mea : nu sunt nimic. Nu pot sa cant, sa pictez, sa creez, sa mananc, sa dorm, sa gandesc, sa lucrez. Nu pot sa fac nimic din toate aceastea altfel decat ceilalti, altfel, notabil, demn. Sunt un nimic asemeni tuturor. Iar tie iti dedic acest nimic. Tu sa il porti mai departe si sa traiesti asa cum am trait si eu. Asa vom ramane un univers de mediocri, oameni morti, dar care nu se mai tem de moarte.
Stiu, nu o sa mor curand. E o boala cruda, pe care o constientizezi doar ca sa suferi. Nu te rapune prea curand. Dar iti traiesti restul zilelor deplangandu-ti viata, fara sa o mai poti schimba. Cred, Madlene, ca atat mi-a fost dat sa traiesc si ce am realizat pana acum e tot ce va ramane din mine. Sunt un nimic si de azi dimineata de cand m-a lovit boala de moarte sunt condamnat sa imi contemplu trecutul si sa invat sa inghit mediocritatea mea.
Sper doar sa imi gasesc candva ziua frumoasa in care sa mor cu adevarat. Ziua in care tu, mediocritatea absoluta din mine, sa dispara si sa ma lase sa creez. Doar asa, Madlene, as putea sa inving viata. Sper sa imi rascumpar trecutul, sa iti spun in fata : « Madlene, e o zi frumoasa ca sa mori «.

copilule, tu esti special

Am intalnit o data un om minunat: e doar un copil, dar un copil care, spre deosebire de noi toti, stie sa iubeasca. E copil, caci numai ei sunt suficienti de puri ca sa mai simta asa ceva in lumea in care noi toti traim numai pentru el. El crede in iubire si se lupta pentru ea. El nu renunta nici cand noi ceilalti, inumani si reci, ii spunem ca nu mai exista speranta pentru iubire. El e o specialitate din carne si spirit absolut, spirit gol in trup de om, spirit indragostit, spirit platonic.
Copilule, tu esti special, tu esti specialitate pe care o asteptam cu totii, esti trimis sa invii iubirea din noi. Nu lasa pe nimeni sa te faca sa-ti uiti scopul: esti aici sa iubesti.
Am invatat un lucru de la tine si uite ca azi, de ziua ta, iti spun sincer: Te iubesc, Andrei!
Copil dulce, shi-retii vor fi mereu alaturi de tine si te vor iubi mereu. Zambeste, tu trebuie sa ne inveti si pe noi sa iubim!
La multi ani!!!!!!

pentru geanina: La multi 18 ani! de la shi-reti