Nu stiu cati oameni citesc acest blog, dar revazand postarile de acum mii de ani, am observat cat de mult m-am schimbat. Unii ar spune ca am crescut, altii, cum ar fi parintii mei ar spune ca am innebunit, ca m-am indepartat de calea cea buna.
Eu as spune doar ca am nevoie de niste alegeri noi. Timpul ne schimba, ne face sa gandim altfel, sa iubim altfel. Si tocmai dragostea nu ar trebui sa se schimbe in timp...
Mi-e ciuda de tot ce a fost si nu va mai fi pentru ca in loc sa pastram ce e bun, regretam inca din prima clipa ca e efemer. Omul e facut sa renunte la tot si sa regrete.
Vorbind cu bunica prietenului meu, imi spunea ca oameni nu pot fi fericiti decat in garsoniera de sub pamant. Eu i-am spus ca trebuie sa fim nepasatori si atunci nu vom sti decat ce e fericirea. A se intelegem prin nepasatori atat de liberi in miscari si gandire incat sa nu ne oprim din ceea ce vrem niciodata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu