marți, decembrie 18, 2007

o lume nebuna, ofticata....

urasc sa vad cum unii se chinui din rasputeri sa ma faca sa ma simt prost, sa ma oftic, sa ma supar.. care e rostul acestor lucruri?
depun prea mult efort in a face planuri, in a se face observati, aduna fortze, pierd nopti gandidu-se cum m-ar putea rani mai tare.... de fapt, aceste lucruri nu au cum sa ma atinga, nu ma fac decat sa rad de nebuneala lor, oameni care au uitat ca viatza nu are drept scop razbunarea, ca fericirea ta nu sta in a-i vedea pe altii mai nefericiti.
e amuzant la inceput sa ii vad cum ajung sa se oftice ei pentru ca planul lor nu da roade si asta ii face sa isi doreasca si mai mult sa ma raneasca....
si apoi, din amuzament ajung in meditatie, de fapt in nostalgie... ma doare sa vad oameni irosindu-si viatza gandindu-se la mine, dorind sa ma vada plangand...
daca asta vreti, o fac acum, dar vedeti apoi de vietile voastre nesuferite...

lasa-ti-am sa traiesc asa cum vreau si nu va mai chinuiti aiurea sa ma ranitzi... cel mai simplu mod de a o face sta chiar in fatza voastra si e prea simplu sa il bagati in seama....

de la un copil ce vrea sa va schimbe lumea...

2 comentarii:

Anonim spunea...

Don´t worry...be happy...oricum inveseleste-te...o sa fie mult mai rau..;))...acum e perioada in care sa te inseli ca viata e frumoasa...schimba si u...minte de cat e de frumoasa viata ta...numai cat mai citit un pic si mam si deprimat...poop...change the atitude

Anonim spunea...

nu lasa pe nimeni sa te raneasca...nu lasa pe nimeni sa te faca sa plangi...aa...si indiferentza e arma care doare cel mai tare...
pup copil>:D<